Un amalgam de vise, frumos impachetate
Mi-au revenit in minte
Ca o ploaie seculara de vara
Si totul evoluase haotic
De parca printre vene
Licurici urmau sa-mi rasara...
Nu ma plingeam de tristete
Caci ea imi era o comoara,
Nu ma plingeam nici de batrinete
Caci nimic nu-mi parea o povara
Peste care sa nu pot trece
Cind dintii trebuiau sa ma doara...
Era un delir amestecat cu lexeme
Lexeme grele, mai grele ca metalele grele
Si toate iures se-nvirteau
Caci mult prea demne imi pareau
De-o simpla si banala poezie
in care am nins cu fulgi de amnezie...
Nu evocam trecutul nici fragmente de trecut
Eram si nu eram o stea ce moare
Un fleac micut pierdut prin fleacuri maricele
Uitat acasa sau ramas acasa
Inchis in casa ori blocat in casa,
Voi sa-mi amintiti ca nu stiu...
Nu stiu nici cind a bate ceasul
Ora decaderii spre absurd,
Eram inspaimintata si eram socata,
Eram discriminata si eram si moarta
Cind toate se facuse scrum...
Autor: Veringa V.
Autor: Veringa V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu