...........................................
Unele poezii au aromă de soare
Altele au gustul inocent al ploii de vară,
Ori al ierbii crescînde cu demnitate
Din cea mai veche țărînă...
Zic iar:
Unele poezii sunt rodul dilatării sufletului
În fierbințeala unor sentimente puternice
Altele, o retrăire forțată a trecutului care se cere uitat...
Unele poezii sunt de un fel
Altele sunt de alt fel
Iar unele de o mie de feluri
Dar, toate, toate poartă după sine
Foamea Eului de a răbufni
Cînd în tăriile inimii prea multă expresie se adună
Și ea, inima, caută să se golească de forme
Pentru a putea bate...
Scrisoarea muzei către poet
Imi vei cere de dupa zid
Sa-ti maresc portia de poezie si frig.
Cu un colt de stea imi vei cere
Sa imbrac tacerea in pale lumini
Iar din durere sa storc nectar si miere
Ca leac pentru zilele grele,
Cind porti coroana de spini.
De dupa zid albit si obosit
De trecerea timpului
Vei urla ca vrei sa ma vezi.
Orbit de apatie,
Vei stringe la piept cutia cu viermi,
Cerind sa-ti imprumut aripa de inger
Si jumate din coltul de piine
Pentru dejun.
Fara struguri de invidie in suflet,
Fara relicve din vechile amintiri
O sa poti inchide ochii?
Visul, vei sti sa-l rescrii?
Astept sa devii un alt soi de nimeni
Sa-mi ceri de dupa zid
Alte strofe,alte taceri,
Alte iubiri sa le stropesti cu cerneala,
Astept un alt soi de poezie nasoala.
Autor: Veringa Victoria.
***
Incerc sa traiesc peste postexistenta
Dincolo de trecut ce este?
Poate
Surpat de-a vietii drama
Te-ai departa-n minutele necunoscute?
Si poate nebanuind a vietii cale
Vei ingropa in dezmatata tarna
Nestiutele taine ce nu le poti cuprinde?
Si cite clipe in mersul tau vei cerne?
Exista doruri vechi pe care
Vrei sa le dezlantui iar in
Tempesta marilor de singe?
Dezastrul copt m-apasa pe spirit
Exigenta timpului imi sculpteaza riduri
Febrilitatea sortii ma pune pe ginduri.
Fug peste veacuri si imbratisez
A necunoscutului grohotis feeresc
Si doar finalul incununeaza opera
Si doar moartea pe viata ar putea sa o incunune.
Memorabil drum
Catre postexistenta
Feeric peisaj
Impodobit cu spahii dragalase
Scris obliterat de vechimile serbede
Mor cu fanfara
Ma primblu pe afara
Semnez capitularea
Serbez decedarea.
Autor: Veringa Victoria
Revolta trairilor handicapate
Mă primblu prin hăuri de gelatină-
Unele poezii au aromă de soare
Altele au gustul inocent al ploii de vară,
Ori al ierbii crescînde cu demnitate
Din cea mai veche țărînă...
Zic iar:
Unele poezii sunt rodul dilatării sufletului
În fierbințeala unor sentimente puternice
Altele, o retrăire forțată a trecutului care se cere uitat...
Unele poezii sunt de un fel
Altele sunt de alt fel
Iar unele de o mie de feluri
Dar, toate, toate poartă după sine
Foamea Eului de a răbufni
Cînd în tăriile inimii prea multă expresie se adună
Și ea, inima, caută să se golească de forme
Pentru a putea bate...
Scrisoarea muzei către poet
Imi vei cere de dupa zid
Sa-ti maresc portia de poezie si frig.
Cu un colt de stea imi vei cere
Sa imbrac tacerea in pale lumini
Iar din durere sa storc nectar si miere
Ca leac pentru zilele grele,
Cind porti coroana de spini.
De dupa zid albit si obosit
De trecerea timpului
Vei urla ca vrei sa ma vezi.
Orbit de apatie,
Vei stringe la piept cutia cu viermi,
Cerind sa-ti imprumut aripa de inger
Si jumate din coltul de piine
Pentru dejun.
Fara struguri de invidie in suflet,
Fara relicve din vechile amintiri
O sa poti inchide ochii?
Visul, vei sti sa-l rescrii?
Astept sa devii un alt soi de nimeni
Sa-mi ceri de dupa zid
Alte strofe,alte taceri,
Alte iubiri sa le stropesti cu cerneala,
Astept un alt soi de poezie nasoala.
Autor: Veringa Victoria.
***
Incerc sa traiesc peste postexistenta
Dincolo de trecut ce este?
Poate
Surpat de-a vietii drama
Te-ai departa-n minutele necunoscute?
Si poate nebanuind a vietii cale
Vei ingropa in dezmatata tarna
Nestiutele taine ce nu le poti cuprinde?
Si cite clipe in mersul tau vei cerne?
Exista doruri vechi pe care
Vrei sa le dezlantui iar in
Tempesta marilor de singe?
Dezastrul copt m-apasa pe spirit
Exigenta timpului imi sculpteaza riduri
Febrilitatea sortii ma pune pe ginduri.
Fug peste veacuri si imbratisez
A necunoscutului grohotis feeresc
Si doar finalul incununeaza opera
Si doar moartea pe viata ar putea sa o incunune.
Memorabil drum
Catre postexistenta
Feeric peisaj
Impodobit cu spahii dragalase
Scris obliterat de vechimile serbede
Mor cu fanfara
Ma primblu pe afara
Semnez capitularea
Serbez decedarea.
Autor: Veringa Victoria
Revolta trairilor handicapate
Mă primblu prin hăuri de gelatină-
Hipersensibil creer de gîsca
Acoperit cu mostre de cheratină.
Recurg la idioate tertipuri
Şi ma cufund adînc în mituri.
Inoculez în minte idei depăşite,
Idei de altfel cîndva ocolite
Un semn vizibil că timpul
Îşi şterge treptat coloritul
Lumea rămîne inhibată
La capitolul idei de viaţă şi soartă
Iar eu,vai de capul meu
Îmi ung călcîiele crăpate cu seu
Insolit dramatic obicei
De a mă impune printre femei.
Şi numai pofta vine mîncînd
La fel cum inspiraţia
Vine inspirind.
Insolubile gînduri,insolubilă viaţă
Merg pe abisuri palpez doar ceaţă
Mesianică faptă spre a fugi de rasplată
Îmi tai oţelul cobor nivelul
Merg pe ape las’ spiritual să crape
Morsoc lumina devin Morsoquela
Dansez fericirea devin Dansonela
Ucid sufletul devin Criminela:
Motive copiate din folclor
Am dreptul la umbră ştiu să mor
Formale circumstanţe
Ce-mi creaţi discrepanţe
Mă umilesc la lumină
Devin mai fină şi iar:
Îmi tai oţelul cobor nivelul
Fondator extenuat al ploii
Inventator de lacrimi şi parodii
Abstracţii colorate în cerneală
Incredibilă luptă pentru a deveni
mai nasoală
Glamuroasă poaşetă ticsită cu farduri
Toţi ştrampii,în fine,îi rup printre garduri
Ce vină am că-mi apar instincte de capră?
Pot oare să trec peste voi ,să va las în dileme?
Veţi găsi oare pentru înjurături potrivite lexeme?
Hodoronc-tronc,
Apare vecina
Bate la uşa,îmi împrumută Cortina
Pik-pak,
Mă ascund într-un sac,
Şi care era motto-ul nostru?
Ah,da:
Fuck, fuck ce urăsc să fac !
Fugi!
Iubirea mea transparenta
Cu sclipiri de tina
Fugi!
Nu fa zarva
In imperiul meu
De rugina
Nu cauta sens
In vorbele mele
Nu!
Nu incerca sa-mi dai verdicte
La moarte sa nu ma condamni
Ascunde in palma iluzia vie
Despre eu si tine
Uita ca a fost amortire
Uita ca stateam la geam...
Iubirea mea transparenta
Cu sclipiri de tina
Fugi!
Nu trada secretul care leaga
Cerul de pamint....
Nu da ideilor
Sa bea otrava
Ascunde visul
Si macina stele
Nu calca
Pe urmele mele...
Nu pune gaz pe foc
Lasa din taciune
Sa se nasca para
Nu bea apa murdara
Nu lasa cerul sa moara
Nu spinzura tacerea
Amintirea sa n-o ucizi
Iubirea mea transparenta
Cu sclipiri de tina
Rizi!
Autor: Veringa Victoria
Muntii Carpati
Impozante obeliscuri se nalta
Pe versantii marilor abuzuri,
Strabat orizontul pina spre piscuri
Ca incomensurabile placi de granit
Impestate cu microbi de gabrouri.
De pe culmile voastre apa
Se lasa prada tarinii
De pe ale voastre
Superbe, adorabile inalturi
Ies una cite una
Caprioarele in salturi
De la voi natura se adapa cu tarie si fier
Voi, cei uriasi cu fruntea, brate de otel.
Spre ale voastre fenomenale interminabile frunti
Privirile inaltam zi de zi si devenim carunti.
Doar dinamita e in stare sa va smulga
Din muschiul metalic un fir de praf
Un fir de roca matura
Pe care dalta incearca a ne scrie epitaf.
O, lut rigid,
Tot ars si ars de-al vremii treacat
Pe citi nebuni
Ghetarii tai a sfirtecat
Si azi mormintele lor vuie
Sub creanga bradului uscat?
Tu,plumb ramas ca o relicva vie
Sacru monument
Sacra gravura
Imi tai cu ale tale pietre mari
Retina obosita de amintire.
Voi, batrini si buni stapini ai cerului
Ai soarelui nestramutati buni frati
Ce-ncintator luciti si cit ma minunati
Cind in amurg,deasupra sepcii mele
Va vad cum imi ghiciti si ma inaltati spre stele
Si voi ma rupeti de firesc,
Voi vreti sa fiu ca ele
Voi ma turbati
Imi haituiti chemarea
Voi cei buni si cei inalti
Va rog pentru a voastra semetie
Pe veci, in taina,
Sa legam fratie !
Autor: Veringa Victoria
ZIMBESC!
Zimbesc!
E unicul lucru la care
Pot spune ca ma pricep...
Unicul lucru pentru care
Nu risc a fi condamnata...
Zimbesc!
Cind totul linga mine
Este scrum...
Cind nici chiar zimbetul in sine
Nu-i plin si dornic de vre-un sens...
Zimbesc!
Da ce ma fraieri,
Nu am voie?
Zimbesc!
Cind in taria inimii
Chin si prapastii s-ascund...
Zimbesc!
De parc-ar fi ceva firesc
De parca simt ca-nebunesc
De parca-i clar si omenesc...
Zimbesc!Zimbesc!Zimbesc!
Chiar daca-i trist si nebunesc,
Chiar daca n-am sa dovedesc
Ca este-un gest Dumnezeiesc...
