..................................

Iubirea noi,
N-am învățat-o la școală 
Ca o regulă de gramatică simplă
Și nici în biblioteci
N-am tocit-o 
Ca doi pasionați de cunoaștere
Aflați la primul sărut...

Iubirea noi,
Prin filme, romane
Și alte locuri banale
N-am căutat-o
Și nici prin găuri de lumină fină
Îmbibate cu miros de vise frumoase...

Iubirea noi,
În suflet n-am purtat-o
Cum poartă caraghios
Fiecare lucru după sine
O umbră ciudată...

Neavînd un sentiment
Suficient de puternic
Să ne lege,
Ne-am legat cu sfoară
De teamă să nu rămînem
Mai singuri
Ca ultima frunză în toamnă
Iată de ce,
În loc a iubi,
Știm doar a ne suporta
La fel cum suportă gîndul
Greutatea tristeții sale...

Tu pe o bancă în parc
Probabil c-o țigară-n mînă,
Eu într-o cafenea unde se ascultă Jazz
Visăm libertatea:
Tu- liber de mine
Eu- liberă de tine
Și credem ambii
Că libertate mai dulce nu există...

Moartea, cum era ea...

Era un cintec deasupra boltii
Era mai mult decit o simpla armonie
Mai armonie de atit nu poate fi...

Erau ingeri de metal
Care se jucau pe nori miscatori
Si totul era atit de senin incit nimeni nu putea sa plinga...

Era cum n-a fost si nu va fi
Ca intr-un basm de senzatie
Ce-ti rupe rasuflarea cind il asculti...

Era ca o lumina
Prelinsa pe crestetul unui copil blond,
Aflat la prima impartasanie...

Ca o aripa de arhanghel
Fluturind la ferestre de sfinti
Vestind lumea buna care va urma...

Era ca o lacrima de fericire
In ochii mamei moarte
Cind isi revede copilul...

Era ca oglinda apelor termale
Iesite la suprafata
Involuntar si fara cauza...

Era cum n-ar avea rost
Sa se povesteasca
In lipsa atitor cuvinte...

Lacune

Aberam alaturi de-un ciine cind se incepuse cosmarul...

Un amalgam de vise, frumos impachetate

Mi-au revenit in minte

Ca o ploaie seculara de vara

Si totul evoluase haotic

De parca printre vene

Licurici urmau sa-mi rasara...

Nu ma plingeam de tristete

Caci ea  imi era o comoara,

Nu ma plingeam nici de batrinete

Caci nimic nu-mi parea o povara

Peste care sa nu pot trece

Cind dintii trebuiau sa ma doara...

Era un delir amestecat cu lexeme

Lexeme grele, mai grele ca metalele grele

Si toate iures se-nvirteau

Caci mult prea demne imi pareau

De-o simpla si banala poezie

in care am nins cu fulgi de amnezie...

Nu evocam trecutul nici fragmente de trecut

Eram si nu eram o stea ce moare

Un fleac micut pierdut prin fleacuri maricele

Uitat acasa sau ramas acasa

Inchis in casa ori blocat in casa,

Voi sa-mi amintiti ca nu stiu...

Nu stiu nici cind a bate ceasul

Ora decaderii spre absurd,

Eram inspaimintata si eram socata,

Eram discriminata si eram si moarta

Cind toate se facuse scrum...
Autor: Veringa V.

I. tin minte, eram tineri si prosti...eram si nu eram...ne uram si nu ne uram...ambii ca doua diamante sclipeam si nu sclipeam...emotii, trairi,sentimente, aberatii fel de fel...

II. eram tineri si impulsivi, tu -cu mai multa intelepciune...aveai tupeul sa ma lasi in pace...eu nu vroiam.

III. eram ca doi anonimi unul pentru altul cind soarta ne-a despartit...

IV. ca doi anonimi eram cind ne-am reintilnit, si, paradox...iar ne-am despartit-pentru ca nu mai aveam nimic a ne spune..

V. chiar in aceste banale conditii ramii cea mai solida din amintirile mele, dar si cea mai frumoasa...

VI. inca mai sper la un viitor pentru noi, si, astept...

VII. in mine traieste speranta de-a scrie , macar odata in viata , un happy end , unul nevisat, ornat cu stropi de realitate...

VIII. nu vreau chestii complicate de la tine, nu vreau verigheta,copii, si malaiuri din felul asta-vreau sa te iubesc, odata, si sa mor...vreau sa fii ultima mea dragoste...

IX. sufletele noastre au o chimie comuna-ne iubim , sau mai bine spus ne-am iubit, ambii fara sa stim si-am cazut , sub lovitura orgoliului la care nu vom renunta niciodata...

X. te iubesc, si voi uita pe data, te iubesc- o spun prima , si ultima data...

Adormean linga privirea ta

Si simteam ca fur

Partea ta de cer

Si partea ta de plamin ,

Asa, ca un adaos dulce

La suflarile mele calde

Sa- mi fie mie  bine

Si tie sa-ti fie rau…

Eram si nu eram in aceiasi clipa

Visam si nu visam in acelasi somn,

Mai mult sau mai putin ca tine

Era cit pe ce sa  zbor.

Cind lumile tale se prabusise,

Eu  singeram  sub tortura

Luminii de la balcon.

Cind ceara din tine inca nu se topise

Eu speram din nou sa adorm.

 Pe o bolta plina de stele

Eu cautam o singura stea,

Este cea care ma ineaca

In spaima si este a ta.

Luminile care dor se uita

Si ceara se intareste

Si cerul se inegreste

Ramine numai privirea ta

Cea care dulce ma urmareste

Pina cind din vizorul umbrelor

Pur si simplu voi disparea.

Autor: Veringa V.

***

Putin locuita si rece

E curtea de faianta

Unde cindva misterul

Si-a gasit misterul

Si jocul ielelor a incetat.

Practic,

Lumina acolo e veche

Si ceara topita

Ca pe fata uni mort

Miroase a crin alterat.

Exista un astfel de crin?

Se aude vocea celor

Fara fermoar la buze:

Traim un timp fara ideal

Si fara de stele,

Fara cusur e doar conturul

Buzlor mele,

Fara viermi e doar

Orhideea de pe fereastra,

Lasa stelele,

Lasa stelele sa mai creasca.

Poc!

Mortal loveste destinul

Celui care in urma nu se uita

Si cu inima tese

Iubiri nescrise

Si inca, inca neintelese.

Nectarul fleacurilor il poti intelege?

Esti in stare sa depasesti

Filosofema farfuriilor sparte?

Tupeu se cheama in fine,

Incercarea de a fi

Mai bun decit sine.

Veringa V.

O meditatie paduchioasa

Acest nonsens

Ca un “fara sfirsit”

Nu poate fi sculptat

In ceara...

Plaga inca necusuta

Singera

Sub tortura evidentelor

Si “luna amara”

Era visul meu.

E oare ceara

Substanta 

Primordiala

Din care s-a nascut

Iubirea?

E viata

Un cosmar

Care se repeta?

E fericirea

Un fleac efemer

Plin de adorabile scame?

Daca idea isi are originea

In creer,

E oare posibil

Si iubirea sa fie un reziduu

Al spiritului

Dornic sa mai cinte

Odata?

Linistea e perturbata

De blitzul cuvintului

Trivial:

Avem momente cind

Lumina ne doaaaaareeeee…..
Autor: Veringa V.